A trecut si prima tabara de #biodiversitate din acest an (desfasurata la Comandau) si iata reusesc sa astern pe “hartia pixelata” primele randuri. Aceasta a fost o prima tabara, axata in principal pe zona de educatie naturalistica, presarata cu momente de relaxare si voie buna, dar cu munca destul de asidua in cautarea unor specii specificice locului. Fac aceste tabere de #biodiversitate de anul trecut in semn de respect pentru natura si ca un indemn pentru cei din anturajul meu sa incerce sa observe, sa inteleaga si astfel sa respecte si mai mult natura.
[cea mai frumoasa specie a iesirii, cerbul carpatin (Cervus elaphe). Foto: Vali Petcu]
Judetul Covasna are mai multe tipuri de habitate propice unor specii relativ greu de gasit, provocarea pentru mine fiind sa le gasim impreuna pentru a deveni subiecte foto pentru ceilalti participanti la tabara, in majoritate bloggeri si fotografi de natura.
[cu gasca de bloggeri naturalisti prin mlastinile eutrofe de la Prejmer, un habitat foarte diferit de restul habitatelor montane si submontane din zona Brasovului]
Aceasta prima tabara care a deschis sezonul 2016 (urmeaza alte cateva tabere anul acesta) s-a pus sub semnul relaxarii in hamac. Partenerii nostri de la Minor Swing Hammocks ne-au pus la dispozitie toate modelele pe care ei le produc. Am adaugat la asta hamacul meu de camuflaj, tot de la ei, cu care imi fac bivuac de cativa ani, si iata ca tabara s-a transformat, pe alocuri ce-i drept, intr-un mic atelier de hamaceala distractiva.
Hamacele pot fi montate clasic, intre doi copaci, dar puteti fi dibaci si, folosind terenul ca niste adevarati bushcrafters, sa va adaptati din mers si sa faceti bivuac acolo unde nu v-ar fi trecut prin cap ca puteti dormi. Dormitul in hamac nu este o corvoada, asa cum pare la prima vedere, dimpotriva: leganatul ajuta la intrarea mai rapida in starea de somn profund, o odihna eficienta pentru organism. Cu acestea in gand, am ales sa legam hamacul de mestecenii din Mestecanisul de la Reci.
Apoi, in drum spre Comandau, l-am legat de o garnitura parasita de mocanita si de carligul uneia din masinile de teren cu care am mers in tabara. Apoi l-am instalat in cerdacul cabanei, legandu-ne de stalpii de sustinere etc.
Cert este ca hamacele au sporit tonusul bun al participantilor, care s-au apucat repede de treaba si au vazut destul de multe specii montane.
Prima parte a taberei a fost marsul de apropiere si adunarea generala. Desi adunarea generala a fost in Covasna, participantii venind pe rute diverse, am profitat de marsul de apropiere si am revazul dealul Lempes, in apropiere de Brasov, unde speram sa gasesc din nou brotacel. Brotacelul nu s-a aratat, dar a fost prima data cand am vazut dealul inflorit pe aproape toata suprafata sa, o pasune seculara deosebit de cromatica.
Promit sa ma apuc si de plante mai pe la batranete, deocamdata ma bucur sa fac asocierea intre diverse plante (pe care nu ma chinui deocamdata sa le invat) si diversele specii de animale pe care le fotografiez inclusiv cu ocazia acestor tabere.
Marsul de apropiere ne-a furnizat si alte surprize: pe drum, la lumina farurilor, doi cerbi carpatini ne dadeau binete. O poza facuta rapid pe iso mic a dus la un cadru miscat, dar doveditor. Va trebui o panda serioasa pentru a obtine un cadru bun cu aceasta specie, care e pe lista mea de prioritati in anul 2017 (care la mine va fi anul speciilor montane emblematice din Carpati).
Ajunsi la cabana, o alta surpriza. In drumul spre hambarul de lemne am gasit acest mic cuib de codros de padure cu cinci pui. Cabana fiind rareori folosita, pasarea nu s-a sinchisit de noi pe perioada taberei, carand cu frenezie omida dupa omida la cele 5 guri flamande. Am facut o singura fotografie (fara blitz) si ne-am retras la ale noastre.
Desi partea de herpetofauna am finalizat-o si cartea a aproape de final, taberele sunt o buna ocazie pentru a arata participantilor cum sa repereze animalele in habitate, cum sa le fotografieze in asa fel incat sa scota in evidenta deopotriva frumusetea si unicitatea fiecarei specii, si pentru asta reptilele si amfibienii sunt cele mai bune subiecte.
[Naparca (Anguis colchica), o soparla fara picioare pe cat de blanda si inofensiva pe atat de putin inteleasa de oamenii care o confunda cu viperele cu care imparte de regula habitatul]
Cum zona geme de fauna, o mare parte din specii le-am gasit chiar in curtea cabanei. De exemplu acest frumos exemplar de soparla de munte (Zootoca vivipara), specia preferata a lui Vali Petcu, care a fost iarasi cu noi aici la Comandau.
Tot in curte am gasit un juvenil de broasca rosie de munte, frumos camuflat, greu de distins datorita unui desen tigrat ce poate varia de la exemplar la exemplar.
Iar adultul, gasit langa baltile de la cabana, arata asa:
Si tot aici am gasit alte doua specii de broaste, din care una e pe cat de mare, pe atat de vulnerabila in fata traficului rutier (cred ca e cea mai calcata broasca din Romania primavara, datorita incapatanarii de a se deplasa de la locul de hibernare la baltile de reproducere, ignorand bariera de asfalt ce adesea se interpune in calea sa).
[Broasca raioasa bruna (Bufo bufo) are si ea un camuflaj excelent. Desi in poze le vedeti pozand frumos la camera, in realitate sunt dificil de reperat in teren fara o vedere agera si o buna cunoastere a comportamentului fiecarei specii]
Fotografia de herpetofauna presupune multa grija in manevrarea unor fiinte atat de plapande. Datorita temperaturilor mari, am preferat dimineata si seara pentru fotografii, folosind pulverizatorul de apa pentru tritoni si batracieni, cat si pentru celelalte specii, pentru a preveni supraincalzirea in timpul sedintelor foto pe care am incercat sa le scurtam cat de mult posibil.
Si iata si rezultatul, dupa cateva minute de rabdare (va spun, tritonii astia sunt mult mai greu de fotografiat decat par la prima vedere)
Eu, avand deja cadre bune cu o parte din specii, nu le-am mai fotografiat deloc sau am tras un cadru doua (doveditoare), preferand sa eliberez cat mai repede animalele in mediu lor natural. Participantii insa au inteles atat tehnicile de fotografiere, cat si cele de manevrare in conditii de securitate pentru ei si pentru speciile insele.
Cu aceasta ocazie, toti au avut ocazia de a vedea cea de-a doua specie a iesirii ca importanta, tritonul carpatic (Lissotriton montandoni), cu care eu eram abia la a doua intalnire cu specia. Pentru asta, nu a trebuit decat sa urmam drumul si sa inspectam cu minutiozitate sleaurile produse de vehiculele forestiere d eprelucrare a lemnului, care lasa santuri adanci. Anul acesta fiind deosebit de ploios, tritonii erau usor de gasit in aceste sleauri.
[In aceste sleauri cu aspect absolut banal se ascundeau trei specii de tritoni si doua de broaste, plus mormolocii aferenti]
Si iata si vedeta iesirii, evident, la rand, cuminte, dupa cerbul carpatin, care, fara sa fie o surpriza, a deschis frumos tabara inca din prima seara.
[Tritonul carpatic (Lissotriton montandoni) are o distributie precara in Carpati, predominant in masivele din Orientali, aici fiind unul din cele mai sudice puncte de distributie cunoscute ale speciei]
La buna dispozitie a contribuit si noul nostru partener de distractie, Strongbow, care ne-a racorit (cu largul ajutor al izvorului cu apa ca gheata) in dupa-amiezele destul de toride pentru final de iunie de aici, din Comandau.
[Cu fructe rosii, da? ca tot am povestit aici pe blog ca suntem la concurenta cu pasarile mancatoare de fructe…]
Si dupa un cidru, merge o tocana. Si eu, si ceilalti participanti ne-am intrecut in retete… la ceaun. Nu de alta, dar lemne sunt, niste gaini de tara am gasit de cumparat de la vecini, timp de stat seara la foc si la o chitara era…
Dar sa nu credeti ca am lenevit prea mult… Tot in zona sunt si alte zne mlastinoase, unde este semnalata atat vipera, cat si castorul, repopulat in Tara Barsei. De gasit nu l-am gasit pe domnul dintos, dar i-am gasit barajele.
Am patruns in inima mlastinilor eutrofe de la Prejmer pentru a da de urma lui. Iata ce aspect luxuriant (la care umbra arborilor seculari isi aduce aportul) are acest colt de Brasov, deloc asemanator cu clasicile peisaje de gol alpin sau de padure de conifere cu care probabil il asociati.
Intr-un final, am gasit si dovada clara ca domnul castor e in zona: runchi de copaci doborati peste apa…
… care il ajuta pe acest bizar mamifer semiacvatic sa isi faca singur ochiuri de apa unde sa poata sa stea linistit. Pai cine nu ar pune osul la munca sa isi faca asa piscina?
[Daca va uitati cu atentie, in partea de stanga sus se vede micul baraj facut din mateiral lemnos cu care castorii isi indiguiesc apele unde locuiesc, aceste diguri fiind importante in mentinerea umiditatii in zonele mlasitnoase, prin ridicarea nivelului apei]
Si cum castorii se ascunsesera de caldura pe undeva prin zona, le-am luat exemplul… folosind hamacele din dotare. Acestea se instaleaza extrem de usor si pot fi folosite nu numai pentru dormit in padure, ci si pentru leneveala cand caldura amiezii ucide din fasa orice tentativa de activitate fizica.
Nu vreau sa termin insa povestea acestei tabere fara sa va povestesc despre bibioteca adhoc de #biodiversitate. O tabara de acest gen nu are ca rezultat doar o lista de specii si niste fotografii. Principalul scop este ca oamenii sa inteleaga mai mult si sa respecte mai mult. Si nu poti face asta decat printr-un aport de cunostinte in domeniu, pe care sunt bucuros sa le pun pe masa, inclusiv sub forma de carti.
Astfel, la adapostul padurii fosnitoare, participantii s-au retras cu una din cartile aduse de acasa din biblioteca mea personala si au putut studia in liniste speciile zonei si nu numai.
Tabara de #biodiversitate de la Comandau este prima tabara din 2016 din seria celor sase cuprinse in proiectul #biodiversitate organizat de Wildescapes cu sprijinul Goodyear Romania si Tiriac Auto. Partener outdoor: Minor Swing Hammocks. Partener de voie buna: Strongbow – Urban by Nature.
The post Tabara de #biodiversitate de la Comandau – impresii dupa intalnirea cu cerbii carpatini appeared first on Doru Panaitescu.