Vă spuneam într-unul din articolele recente de pe blog că plec în muntii Apuseni, în cautarea naturii pure. De ani de zile, sunt cel mai mare chiulău al vieții de oraș. Ori de câte ori am avut ocazia – chiar și în timpul săptămânii sau când eram la birou, pe vremuri 
– am profitat de orice ocazie sau oră liberă să fug în mijlocul naturii.
[așa arată pajiștile pline de brândușe în luna aprilie în Apuseni; daca toamna este blândă, acest peisaj se repeta de două ori pe an, spre încântarea fotografilor și puținilor turiști care vin în zonă]
Îmi e rusine să zic dar, când eram în facultate, eram un mic (sau mare) cocalar: nu mergeam decât la mare și nu înțelegeam nimic din povestea Munților Carpați. A fost însă nevoie de o singură scânteie să realizez că adevărata viață nu se trăieste în mijlocul unei discoteci, ci în mijlocul naturii.
Toate sporturile pe care le practic, toate pasiunile mele au cumva legatură cu natura: de la scufundări, rafting, speologie pana la a amesteca în ceaun alene, zgâindu-ma la iarbă, copaci și munții din jur. Am dezvoltat o adevărată fobie de betoane și nu gasesc loc mai tihnit să imi petrec timpul liber (și uneori să și muncesc dacă și numai dacă e musai) decât în natură. Unde e verde în jurul meu pot face orice, de la sport până la a savura un pahar de lapte (dimineața așa pe stomacul gol, la prânz lângă o mămăligă sau seara cu o halcă de brânză bună)…
[am folosit acest lapte ecologic produs chiar din cele patru ferme vizitate de mine în împrejurimile Clujului pentru o veche rețetă ciobănească la ceaun, dar nu vreau sa anticipez prea mult]
Trebuie să vă mai zic un secret personal: am câteva locuri în tara unde mă simt ca acasă. De fapt, ce înseamnă acasă? E locul unde te simți bine, cum ziceau latinii (Ubi bene, ibi patria). Și una din cele mai frumoase “case” ale mele este zona Apusenilor. Am ajuns prima dată în Muntii Apuseni în 2003. De atunci, zecile de peșteri văzute, sutele de văi parcurse, nenumaratele plimbări pe pășunile alpine, în cautare de faună și nu numai m-au făcut să mă îndrăgostesc iremediabil și ireversibil de acest colț de rai.
[cascadele sunt deliciul multor turiști. Cascadele pe travertin, cum este această cascadă din Cheile Ordâncușei, sunt cu adevarat pe gustul meu]
Aici am văzut poate cel mai abitir dragostea oamenilor pentru bucata lor de pământ, pentru caii cu care muncesc peticele de glie risipite pe versanti, pentru vacile lor, ce merg alene spre si dinspre locurile de pasunat.
[bălțata românească e una din puținele rase europene de vaci de lapte adaptate la altitudinea de aici – peste 1000 de metri; vom povesti pe îndelete despre ele într-un episod viitor]
Și da, sunt un mare mâncător de brânza și băutor de lapte (prieteni știu ce lung se uită chelnerii la mine când cer lapte la pahar la restaurant :D). Ca să nu mai spun că uneori îmi calc pe inimă și arunc lactatele și in tigaie, spre desfătarea papilelor gustative – ale mele și ale mesenilor pe care îi cinstesc cu ceea ce îmi place să gătesc.
Când eram mic, stârneam râsul tuturor celor din familie: cand mă întrebau mătușile ce vreau să mă fac când o să fiu mare, răspunsul era același: firește, să fiu cioban și să am un ARO Anii au trecut, am un fel de ARO mai japonez, cu care nu merg după oi sau vaci, că nu am; și totuși dragostea de lapte și de lactate a rămas. Așa că fug de civilizatie oricâna am ocazia… să gătesc ceva traditional în mijlocul poienii, unde nu poți găti cu orice ingrediente.
Cred că e important, pentru calitatea vietii, să alegi ingrediente naturale, ecologice. Fug de plastice si de gust de chimicale, îmi aleg din piață cele mai bune legume (am baba mea in Piata Matache, de pildă) și imi aduc de peste mări și țări cele mai parfumate condimente, pe care le asociez ingredientelor de bază alese cu grijă, din producția locală.
Iar cand vine vorba de lapte, il prefer pe cel ecologic. Și, nu știu dacă știti, în Apuseni se colectează cel mai bun lapte pentru rețetele mele tradiționale. Aici, ploile domoale fac ca iarba de pe pasune sa dea grasime și savoare laptelui. Asta este meritul îngrășămintelor naturale, nealterate de azotati și alte chimicale cu care în alte părți se îngrașă pășunile.
[printre aceste flori minunate pasc agale vacile din Mărișel; păștița (Anemone nemorosa) apare sporadic în covorul de brândușe ce ornează cromatic pășunile din zonă]
Iar laptele asta merge, de la grajd, direct la tancurile de răcire ale fermierilor, pentru a fi preluat mai departe și dus la fabrica Napolact, pentru gama de lactate Bio. Veți vedea cum cei de la Napolact se ingrijesc de fiecare aspect esential ce intervine in prelucrarea laptelui ecologic, pentru a fi și voi siguri că aveți pe masă cel mai gustos lapte, cea mai bună brânză, cel mai răcoritor iaurt și asa mai departe.
Nu vom uita poveștile despre lighioane cu oamenii locului, motii, care m-au facut sa ma indragostesc de aceste locuri. Fauna de altitudine este bine repzezentata si datorita deranjului minim din aceste zone. Iar oamenii convietuiesc cu fauna zonei, care mi-e mie atât de dragă…
[am scos această mică șopârlă de munte – Zootoca vivipara – chiar de sub cușca unui mioritic din curtea pensiunii unde eram cazați; o șopârlă ce poate fi găsită la 1000 de metri altitudine in Carpați și chiar mai mult]
Despre Apuseni, cu rocile lor amestecate, ploile molcute, traditiile locuitorilor, vacile baltate, cu laptele lor adunat zi de zi cu grija de fermieri harnici, si despre secretele unei vieti tihnite, departe de civilizatie – despre toate acestea vreau sa va povestesc in urmatoarele mele articole de pe blog.
Vă invit așadar să mă însoțiți într-o incursiune în mai multe episoade în săptămânile care urmează, taman în inima Apusenilor, pentru a descoperi împreuna secretele lor, secretele produselor ecologice Napolact BIO și ale unor retete tradiționale ce folosesc ca ingrediente inclusiv lactate, ușor de făcut, care închid rotund această frumoasă poveste a naturii pure.
Campania ”În căutarea naturii pure”, productie Napolact BIO, incepe cu un prim video de manifest si continua, timp de 6 saptamani, cu cate un episod nou in fiecare joi, insotit de o rețetă gustoasă. Vizionare placută!
[am descoperit aici, în Apuseni, că nu doar eu sunt expert în arta camuflajului; iată aici o specialistă în camuflajul pe după stogul de fân!]
The post Am o invitație pentru voi… în șase episoade: În căutarea naturii pure (cu Napolact Bio) appeared first on Doru Panaitescu.