Va povesteam inca de luna trecuta ca viata de consultant iti oferta oportunitati nebanuite. Din dragoste pentru biodiversitate, am acceptat provocarea celor de la Hotnews sa fiu reporter pentru o zi si iata primul meu interviu filmat cu Nora di Angelli, o mare pasionata de orhidee, autoarea unora din fotografiile expuse in cadrul Expozitiei de Fotografii cu Orhidee din flora spontana a Romaniei, de care am mai povestit pe blog.
1. De unde vine denumirea familiei Orchidaceae?/Care este originea numelui familiei Orchidaceaelor?
Din punct de vedere simbolistic, in multitudinea si varietatea de culturi ale lumii, exista foarte multe legende si mituri care descriu atat aparitia/nasterea orhideelor, cat si originea numelui lor, cele doua fiind strans legate. Multe dintre acestea am incercat sa le descriu in cartea pe care o voi publica anul urmator, intitulata ‘O incursiune in fascinanta lume a Orchidaceaelor’. Dupa parerea mea, dintre toate, cel mai sugestiv este Mitul lui Orchis, una dintre cele mai frumoase povesti ale mitologiei grecesti.
Legenda povesteşte despre o petrecere dată în cinstea lui Dionysos (zeul vinului şi al plăcerilor la greci), sau Bacchus, în mitologia romană, şi despre efectele vinului şi ale orgiilor care acompaniau de multe ori aceste petreceri. La festivitate, printre invitaţi se aflau menadele (aiuritele sau exaltatele), frumoasele şi seducătoarele nimfe și satirii – bărbați pe jumătate oameni, pe jumătate ţapi, toţi aparţinând cortegiului lui Dionysos. Printre aceştia, la petrecerea din mijlocul pădurii, Dionysos îl invitase şi pe tânărul Orchis, fiul unui satir de la care dobândise un puternic impuls sexual, și al unei nimfe numite Satyrion, de la care moştenise frumuseţea şi senzualitatea sa deosebită. Bând prea mult, Orchis şi-a pierdut controlul, încercând să siluiască una dintre preotese, favorita lui Dionysos. Înfuriate de lipsa de respect a tânărului, menadele, sau bacantele, l-au condamnat la moarte pe tânărul necugetat, lăsându-l să fie sfâşiat de animalele sălbatice. Tatăl său, satirul, a implorat zeii să-i întoarcă la viață fiul mort, dar zeii l-au refuzat. În schimb, ei i-au transformat trupul într-o plantă micuţă şi gingaşă, o orhidee. Se spune că prin acest act de justiţie divină, testiculele tânărului s-au metamorfozat în rădăcinile plantei, tuberculii orhideei având o formă asemănătoare organelor sexuale masculine. Frumusețea lui a devenit frumuseţea florii de orhidee, neasemuite în regatul plantelor. În acest fel, numele nefericitului tânăr a devenit asociat, pentru greci, cu floarea în care a fost transformat, la început ei numind această floare Satyrion sau Satyrion feminina şi, mai târziu, Orchis, floarea devenind astfel un simbol al frumuseţii şi senzualităţii.
Din punct de vedere stiintific, cele mai vechi consemnări scrise despre orhideele mediteraneene au fost făcute de către filozoful grec Theophrastus (372-287 î.Hr.). El a fost studentul preferat al filozofului şi matematicianului grec Aristotel (384-322 î.Hr.), care l-a numit succesorul său și conducătorul Lyceum-ului (Şcoala aristotelică). Theophrastus a moștenit lucrările botanice ale acestuia și a continuat să le dezvolte. El a efectuat numeroase experimente și a dezvoltat primele sisteme de clasificare a plantelor și animalelor.
La Atena, Theophrastus a fost responsabilul primei Grădini Botanice. Două din scrierile sale, Historia Plantarum – O istorie a plantelor și Causis Plantarum – Întrebări despre plante, există şi astăzi, ele fiind traduse în limba latină încă de la mijlocul secolului al XV-lea. În cuprinsul acestora, Theophrastus a consemnat toate cunoştinţele sale despre speciile de plante exotice din India, Persia, Bactria, Siria, Egipt și Libia, incluzând printre acestea şi câteva specii de orhidee din Orientul Apropiat. Historia Plantarum se compune din nouă volume care cuprind anatomia plantelor, germinarea semințelor, diferențele dintre plantele sălbatice și cele cultivate, legumele, cerealele, plantele perene, precum și proprietățile medicinale ale acestora. Datorită muncii sale, Theophrastus este supranumit şi părintele botanicii și al taxonomiei.
Timp de mai multe secole, Historia Plantarum a fost un ghid indispensabil pentru predarea și înțelegerea botanicii. În volumul al IX-lea, Theophrastus descrie o plantă ce avea îngropaţi doi tuberculi mici și ovoidali, pe care o numeşte orkhis, denumire inspirată de cuvântul antic grecesc pentru testiculele mamiferelor. El foloseşte acelaşi cuvânt şi pentru a denumi unele dintre speciile terestre de orhidee mediteraneene ale căror rădăcini aveau caracteristici fizice similare. Până astăzi, aceste specii păstrează numele de Orchis, folosit pentru denumirea genului: Orchis mascula, Orchis simia sau Orchis maculata.
Numele familiei Orchidaceae, deşi apărut mult mai târziu, îşi are originile în același cuvânt. În studiul său din 1737, Genera Plantarum – Genurile plantelor, botanistul suedez Carl Linnaeus (1707-1778), cunoscut şi sub numele de Carl von Linné, titlu acordat după înnobilarea sa (în 1761), foloseşte cuvântul Orchidaceae, denumind astfel, pentru prima dată, o întreagă familie de plante – familia orhideelor. La acea vreme, Linnaeus descrie doar opt genuri, care încă nu fuseseră confirmate ca aparţinând unei familii separate. Unul dintre aceste genuri a fost Orchis, numele folosit de Theophrastus cu aproape 2000 de ani în urmă, în Grecia antică. Genera Plantarum a constituit primul pas către o clasificare universală a lumii biologice.
În cea de a zecea ediţie a lucrării Genera Plantarum, publicată în 1758, se găseau menționate aproximativ 100 de specii diferite de Epidendrum, denumire generică dată tuturor orhideelor tropicale cunoscute la acel moment.
Familia Orchidaceae devine pe deplin stabilită ştiinţific în 1789, când botanistul francez Antoine Laurent de Jussieu (1748-1836) publică tratatul său, Genera Plantarum. Folosind sugestia lui Theophrastus, de Jussieu menţionează în teza sa numele Orchidaceae, ca nume recunoscut, dat întregii familii ce îngloba toate plantele menţionate până la acea dată care aveau caracteristici morfologice comune.
2. De unde a plecat pasiunea pentru orhidee?
Pasiunea pentru orhidee a plecat de la tatal meu. Din primii ani ai copilariei mele, in fiecare primavara, plecam in excursii lungi, impreuna cu el pe muntii care inconjurau orasul Sinaia pentru a fotografia si identifica diferitele specii de flori alpine. Acest anotimp reprezinta un paradis floral in zonele montane. Covoare intregi de flori multicolore acopera in intregime patul de frunze moarte din interiorul padurilor cat si pasunile alpine. An de an deveneam tot mai fascinata de frumusetea si varietatea acestor plante. Aproape fara sa imi dau seama, odata cu trecerea timpului ma transformasem intr-un mic biolog sau un mic botanist care devenise ireversibil indragostit de tot ce tine de lumea vie, de natura. Treptat, printre sutele de specii ale florei apline, am inceput sa descoperim si citeva specii de orhidee salbatice. Acestea erau mult mai rare, mai greu de gasit, iar florile lor se deosebeau cu mult de florile ‚clasice’, obisnuite ale celorlalte plante. Surpriza de a gasi orhidee in Muntii Bucegi a fost deosebit de mare si pentru noi. Am inceput sa ne documentam si sa intram din ce in ce mai mult in secretele si misterele pe care aceasta familie de plante le ascunde. Pentru mine, acesta fascinatie s-a transformat in scurt timp, intr-o adevarata adictie. Asa a inceput povestea noastra: a mea, a tatalui meu si a orhideelor.
3. Ce te fascineaza cel mai mult la aceste plante?
Pentru mine, floarea orhideelor – anatomia si morfologia ei – este partea care ma fascineaza cel mai mult. In cazul multor specii de orhidee temperate (in care sunt incluse orhideele din Romania) si tropicale/exotice florile de orhidee sunt caracterizate de o longevitate exceptionala care depaseste cu mult alte specii care apartin altor familii de plante. De asemenea, multe specii de orhidee sunt total lipsite de nectar – ce constituie cel mai important atractant nutritional al insectelor polenizatoare.
Ca urmare, intrebarea fireasca este cum reusesc florile de orhideele sa atraga cu succes insectele pentru a-si realiza polenizarea si pentru a-si asigura perpetuarea speciilor? Raspunsul este fascinant: prin evolutia fenomenelor de mimetism floral, unice in Regnul Vegetal. Printre cele 35.000 de specii de orhidee ce formeaza aceasta familie atat de numeroasa, a doua mare familie a plantelor, se estimeaza ca aproximativ 10.000 de specii nu produc nici o recompensa pentru polenizatori si aproximativ 15.000 dintre specii se folosesc de unul sau mai multe mecanisme de mimetism floral pentru a atrage sau a ‚insela’, am putea spune, polenizatorii.
Energia economisita prin neproducerea de nectar (sau alte substante folosite si consumate de insecte) este alocata in intregime longevitatii florii si dezvoltarii acestor fenomene mimetice. De exemplu, daca va uitati mai atent la doua dintre speciile din Romania, Ophrys insectifera si Ophrys scolopax, veti observa ca una dintre petale, cea indreptata in jos, denumita si label are forma unei insecte, respectiv a unei albine. De-a lungul evolutiei lor, inteligentele orhidee, au relizat ca la inceputul primaverii, masculii diferitelor specii de insecte sunt cei mai umblareti si cei mai dornici de imperechere. In consecinta, s-au deghizat perfect in femele speciilor respective.
Mai mult decat atat, pentru a evita totusi competitia cu femelele adevarate, si-au programat inflorirea cu cateva saptamani inainte ca acestea sa iasa din hibernare. Astfel, primavara devreme, inteligentele orhidee infloresc primele si incep sa emane in mediu substante olfactive ce mimeaza perfect (au compozitii chimice similare) feromonii produsi de femelele de insecte dornice de copulare/imperechere. Acesti feromoni actioneaza pe distante foarte mari si atrag cu success masculii. Odata ajunsi in apropierea florilor inselatoare, ei sunt pacaliti de aspectul acestora: culoarea, pe care sunt capabili sa o distinga de la distante mai mici, este identica cu cea a femelelor lor si marimea labelurilor este perfect potrivita lor. In momentrul in care se apropie si aterizeaza pe aceasta petala deghizata, atingerea perisorilor fini ce o acopera si care mimeaza perfect textura corpului femelei respective, ii excita si ii determina sa intre intr-un process de pseudo-copulare sau copulare falsa. Este falsa, deoarece, energia saracilor bondari, care se agita pe labelul florilor in incercarea de a descoperi si a excita femela mult cautata, va fi de fapt folosita de smecherele orhidee pentru a atasa de corpul acestora masele de polen (polinii).
In cele din urma, inselati si obositi bondarii parasesc floarea deghizata, deceptionati. Cu toate acestea, ei nu pleaca niciodata cu ‚mainile goale’: intotdeauna vor cara, fara sa banuiasca, polenul florii de orhidee, care astfel si-a indelpinit menirea si primul pas spre reproducere. Pana la urmatoarea floare inselatoare, care de obicei se gaseste la o distanta apreciabila (o alta strategie evolutiva a orhideelor inselatoare), masculul nesatisfacut va fi uitat deja incidentul nefericit si se va lasa, din nou, atras si hipnotizat de frumusetea si parfumul unei alte flori de Ophrys ‚imbracata’ in albina. In urma pseudo-copularii cu aceasta, poliniiile pe care le-a adus lipite de corpul lui vor fi depozitate pe stigmatul noii flori sigurand polenizarea si reproducerea cu succes a orhideei.
Aceasta este doar una dintre fascinantele povesti de mimentism si de inselaciune, povesti atat de frecvent intalnite in lumea orhideelor. Multe altele le veti gasi tratea pe larg in diferite capitole ale cartii mele, ‚O incursiune in fascinanta lume a Orchidaceaelor’. Sper ca spre sfarsitul lecturii acestora, chiar si cei mai sceptici dintre dumneavoastra sa se convinga de faptul ca orhideele sunt adevarate genii evolutive.
4. Ce specii sunt prezente in expozitie?
In cadrul acestei expozitii am expus majoritatea speciilor de orhidee salbatice care se gasesc in arealul Vaii Prahovei si a Parcului Natural Bucegi. Nu voi face o lista a acestor specii, dar daca vrei, le puteti vedea accesand linkul urmator: http://www.noraphotos.com/p999365563
5. Ce presupune fotografia de orhidee? Cum gasesti aceste orhidee in natura in perioada in care acestea infloresc?
Atat din experienta mea, cat si a tatalui meu, va pot spune ca fotografierea orhideelor este o munca deosebit de grea. Este grea in special pentru ca aceste specii sunt deosebit de greu de gasit. Acum aproape 20 de ani, cand ne-am propus sa incepem sa le cautam, existau foarte putine informatii cu privire la arealele in care acesta ar putea exista. Tatal meu, si-a petrecut muti ani cautand aceste elusive plante in poienile alpine, in padurile intunecate si neumblate din munti, precum si in multe din livezile si curtile multor persoane particulare. De multe ori, aceste cautari nu au avut nici un rezultat. Dar, cu multa rabdare si determinare, am inceput trepatat, dupa ani si ani, sa le intalnim si sa marcam locurile si data in care anumite specii apareau. Aparitia sau disparitia lor depinde de conditiile climaterice (temperatura, umiditate) ce caracterizeaza fiecare sezon de crestere. Arealele sunt adesea foarte restranse (1 – 4m2). Fotografierea propriuzisa este si ea o munca destul de laborioasa. Orhideele temperate sunt plante mici, iar multe dintre ele cresc in paduri intunecoase, sau la liziere acestora. Conditiile de lumina sunt precare iar contrastele sunt puternice. Aproape intotdeauna este necesar un tripod/trepied. Noi am folosit exclusiv lentile/obiective macro cu luminozitate buna (f/1.4, 2.8), adancime de camp si timp de expunere variabile. De multe ori, a trebuit sa repetam ‚sedintele fotografice’. Astazi, pentru ca le cunoastem locatiile, ne este mult mai usoar sa le re-vizitam si sa fotografiem chiar un numar mare de specii in aceeasi zi.
6. Ce te-a determinat sa scrii o carte despre orhidee? Care este mesajul, conceptul cartii si cand va aparea?
Va voi povesti cum a inceput totul. În urmă cu câţiva ani, pe la sfârşitul lui iulie, eu împreună cu tatăl meu ne aflam pe Valea Zgarburei în Sinaia, într-o zonă mai puţin frecventată. Tocmai descoperiserăm un grup de Epypogium aphyllum şi eram pe cale să-l fotografiem. La un moment dat, în timp ce aşteptam, cu aparatele de fotografiat pregătite, ca o rază de soare mai generoasă să se strecoare printre fagi, am avut surpriza să vedem îndreptându-se spre noi un bărbat şi o doamnă între două vârste, echipaţi adecvat, tipul vizitatorilor estivali, amatori de plimbări montane. Au trecut prin spatele nostru la mică distanţă, fără a scoate vreo vorbă, şi credeam că-şi vor continua drumul. Dar, după câţiva paşi, doamna s-a oprit şi, contrariată, ne-a întrebat:
– Nu vă supăraţi… ce fotografiaţi acolo?
– Florile pe care le vedeţi, a răspuns tatăl meu.
– Dar sunt nişte uscături, nu-i aşa? a replicat ea şi mai contrariată.
– Par, doamnă, dar de fapt sunt… – şi a ezitat o clipă înainte să continue – sunt… nişte orhidee.
Reacţia amândurora a fost instantanee: au izbucnit în râs şi s-au îndepărtat râzând. Au fost, cu siguranţă, convinşi că glumeam sau că îi luam peste picior. Imaginea lor despre orhidee nu se asocia deloc cu imaginea plantelor pe care le vedeau de la distanţa la care se aflau: nişte plante scunde, firave, palid-brune, abia distingându-se pe covorul de frunze uscate. Erau atât de convinşi de imposibilitatea existenţei unor orhidee în acel loc, încât n-au avut nici măcar minima curiozitate de a se apropia şi a verifica spusele tatălui meu. Au ratat astfel ocazia, unică poate pentru ei, de a cunoaşte şi admira una dintre cele mai rare orhidee din Europa, de o delicateţe şi o frumuseţe aparte.
Nu era prima dată când interlocutori de-ai noştri îşi manifestau surprinderea şi neîncrederea atunci când le vorbeam despre „Orhideele din Munţii Bucegi”. Replica acestora era mereu invariabilă: „Orhidee sălbatice?!… În Bucegi?!…”
In Romania, mii de turişti străbat în fiecare an potecile montane şi alpine ignorând, fără să ştie, bijuteriile naturii, sau orhideele sălbatice, ce populează toate aceste medii naturale. Această lucrare se adresează, în primul rând, oamenilor îndrăgostiţi de frumuseţea naturii, amatorilor de drumeţii si tuturor celor interesaţi de cunoaşterea acestui patrimoniu natural considerat aristocraţia Regnului Vegetal: Familia Orchidaceae. În acelaşi timp, aceasta carte se adresează şi celor indiferenţi sau mai puţin interesaţi de aceste plante, incitându-i să-şi depăşească necunoaşterea şi să încerce să pătrundă în această lume, cu adevărat mirifică, a orhideelor.
Titlul cartii este ‚O incursiune in fascinanta lume a Orchidaceaelor – Ilustrata prin speciile de orhidee salbatice din Romania’.
Prima parte a cartii reprezinta o introducere generala a lumii Orchidaceaelor. Este constituita din capitole ce trateaza fascinata istorie a descoperii orhideelor, o istorie ce merge mana in mana cu istoria umanitatii, omenirea fiind fascinata de aceste flori inca de la inceputurile ei. Urmeaza capitole legate de miturile, legendele si simbolismul legate de aceste plante la nivel universal. Treptat, cartea devine mai stiintifica, abordand notiuni legate de regiunile si zonele climatice in care acestea cresc, de evolutia si taxonomia familiei Orchidaceae. De asemenea, am acordat a atentie speciala capitolelor ce trateaza caracteristicile anatomo-morfologice ale plantei, descriind diferitele tipuri de radacini, tulpini, frunze si flori de orhidee. Urmeaza o trecere in revista a fascinantelor fenomene de mimetism si capacitatii inegalate de adaptare a florii orhideelor la diferiti polenizatori. Aceasta prima parte a cartii se incheie cu notiuni despre propagarea orhideelor: formarea si germinarea semintelor bazata pe simbioza lor cu ciupeercile mycorrhizice specifice.
A doua parte a cartii se aseamana mai mult cu un album fotografic. Textul va fi mult mai redus, fiind inlocuit de numeroase fotografii ale diferitelor specii de orhidee salbatice din Romnia. Fiecare specie de orhidee va fi caracterizata si descrisa, atat prin text cat si printr-o serie intreaga de fotografii care sper sa va elucideze multe dintre misterele acestor plante.
Finalul cartii va contine diferite anexe, una dintre cele mai semnificative constand intr-un Gosar Etymologic. Acest glosar, deosebit de amanuntit, va ajuta, chiar si pe cei necunoscatori de botanica, sa inteleaga fara probleme termenii folositi in acesta carte, constituind un adevarat dictionar de orhidologie.
Cartea va avea doua versiuni identice, printate in volume diferite – o versiune in limba romana si o versiune in limba engleza. Ea va aparea in vara anului 2017.
7. Ce impact ai vrea sa aiba aceasta carte in ceea ce priveste protejarea orhideelor si a ecosistemelor in care acestea traiesc in tara noastra?
Protecţia orhideelor nu trebuie desprinsă din cadrul mult mai extins al protecţiei tuturor plantelor rare, endemisme sau monumente ale naturii, care convieţuiesc în acelaşi mediu natural şi asupra cărora planează aceleaşi pericole şi ameninţări amintite mai sus. Ce este de făcut însă, în condiţiile în care conservarea eventuală a unor biotopuri se izbeşte de realităţile economice crude existente în această zonă? Cui îi pasă de dispariţia unei banale orhidee, când în joc este dezvoltarea urbana?
Cele mai multe specii rare nu se află pe listele de specii protejate sau pe cale de dispariție, deoarece acestea nu reprezintă o valoare comercială intrinsecă. Altfel, aceste comori ale naturii primesc puțină atenție din cauza ignoranţei şi a lipsei de interes, precum şi din lipsa unei educaţii care să dezvolte dorinţa spre o aprofundată cunoaştere şi protecţie a Parcurilor Naţionale ale acestei ţări. Guvernele rareori sponsorizează studii sistematice despre populații de plante sau animale rare, endemice, la un pas de extincţie. Uneori acestea figurează în rapoartele întocmite numai de fundaţii private sau de medii academice.
Ignoranţa sau nerespectarea deliberată a măsurilor de protectie a mediului, provoacă, adesea, daune iremediabile ecosistemelor agresate, fiind, astăzi, cauzele majore ale regresiei sau chiar ale dispariţiei unor specii de orhidee. Protectia lor si masurile pe care trebuie sa le adoptam si in Romania sunt descrise in capitolul introductiv al celei de-a doua parti a cartii.
Un exemplu edificator al salvarii si protejarii unui ecositem, îl constituie magnifica rezervaţie naturală Poiana Stânei sau fosta Stână Regală, unde cresc sau, mai bine spus, obişnuiau să crească, unele dintre cele mai rare specii de orhidee şi plante alpine din Munţii Bucegi, sau chiar din Europa. In ultimii ani, acest areal a fost total neglijat si necosit. In timp, mai mult de jumătate din suprafaţa rezervaţiei a fost invadată de steregoaie, Veratrum album sau Heleborina Alba Falsa. Această plantă extrem de toxică şi invadatoare care preferă păşunile necosite, avea sa transforma acest colţ de rai botanic într-o mare de buruieni, în cazul în care nu va putea fi combătută.
În ciuda problemelor şi dificultăţilor întâmpinate, întotdeauna există o soluţie salvatoare, datorită pasiunii şi dragostei de natură. În încercarea de a conserva aria protejată Poiana Stânei, o rezervaţie considerată o adevărată oră de botanică în aer liber, conducerea Parcului Natural Bucegi a avut ideea de-a implica în acest proiect tinerii iubitori de natură din oraşele Văii Prahovei.
În ultimii ani, la sfârşit de săptămână şi în timpul vacanţelor de vară, elevii de la Şcoala Principesa Maria şi cercetaşii din Sinaia, sub îndrumarea atentă a profesorilor şi angajaţilor de la Parcul Natural Bucegi, au participat la campania de înlăturare a steregoaiei, Veratrum album, care în ultimii ani invadase mai mult de trei sferturi din poiană, distrugând dezvoltarea oricărei alte specii din flora alpină. Rezultatele nu au întârziat să apară. De la an la an, distrugătoarea şi toxica plantă a apărut pe suprafeţe tot mai restrânse. Flora autohtonă a început să se regenereze. Poiana Stânei a revenit la viaţă, încântând din nou turiştii cu varietatea de culori şi parfumuri ale celor mai rare specii de floră alpină din Munţii Bucegi. De la an la an, mult căutatele şi preţioasele orhidee sunt aşteptate să reapară.
Este o primă iniţiativă, plină de speranţă, prin care copiii, adevăraţi iubitori ai naturii, dau o lecţie importantă de conservare şi protejare a mediului natural, demonstrând că numai în urma unor eforturi susţinute an de an se pot îndrepta multe dintre greşelile trecutului şi chiar şi un ecosistem aproape distrus, cum este cel al Poienii Stânei, poate fi readus la viaţă dacă este îngrijit cu multă dragoste, dedicaţie şi înţelegere.
Este şi speranța noastră sinceră că orhideele sălbatice din ţară, atât de frumoase şi fragile, împreună cu ecosistemele lor, vor fi protejate, atât în prezent cât și în viitor, pentru bucuria multor generaţii următoare.
Cunoaşterea lor profunda înseamnă condiţia sine qua non a preţuirii, respectării, protejării şi, în consecinţă, a prezervării acestor plante uimitoare. În cartea sa, Les Orchidées Sauvages de France, scrisă în 2004, Rémy Souche scria:
„Prezenţa lor într-o staţiune este semnul unei mari diversităţi biologice şi, în consecinţă, punctele de interes ale unei staţiuni populate cu orhidee rezidă nu numai în plantele acestei familii, ci, totodată, în întregul cortegiu animal sau vegetal care le însoţeşte”.
Expozitia de fotografie ”Orhideele salbatice ale Romaniei” este deschisa publicului intre 4 si 27 octombrie 2016 (zilnic intre orele 10:00-16:00), in cadrul Centrului de Educatie Ecologica din incinta Gradinii Botanice ”D. Brandza” (Soseaua Cotroceni nr. 32).
The post Primul meu interviu filmat: interviu cu Nora di Angelli despre orhidee appeared first on Doru Panaitescu.
[Șopârla de nisip este un alergator formidabil; e nevoie de multa dibacie sa o poti fotografia odihnindu-se pe nisip, locul ei preferat de joaca]
Dar sa revenim:
